Cu străzi curate şi clădiri multicolore, construite într-un amestec de stiluri din Europa, Asia şi Africa, fosta capitală a Sultanatului Zanzibar, îşi ascunde cu greu trecutul violent şi rasial. Din Stone Town- acum paşnic şi protejat de UNESCO- în 1964 a trebuit să fugă pentru a-şi salva viaţa unul dintre cei mai mari artişti ai planetei: Farrokh Bulsara sau, pe numele său britanic, Freddie Mercury.
Oraşul vechi şi oraşul nou
Oraşul vechi, Stone Town, este despărţit printr-un mic golf de zona nouă din Zanzibar City, pe care localnicii au numit-o, simplu, "Partea cealaltă" (Ng'ambo, în swahili). Diferenţele sunt ca de la cer la pământ şi reflectă fidel istoria locurilor: Stone Town este fosta capitală a sultanului, alungat din ţară în urma revoluţiei din 1964, care s-a transformat în ultimii ani într-un orăşel plin de turişti, cu magazine şi restaurante scumpe. "Partea cealaltă" nu este altceva decât o aglomerare de blocuri construite în stil sovietic, alături de cocioabe africane şi străzi pline de gunoaie. Deloc întâmplătoare această diferenţă, pentru că Ng'ambo a fost sistematizat după revoluţie, în cei câţiva ani în care Zanzibar a fost stat independent, după planurile şi cu ajutorul ţării prietene comuniste, Republica Democrată Germania.
Puţină istorie
În perioada colonialismului portughez, dar mai ales ulterior, sub dominaţia arabă, Arhipeleagul Zanzibar a fost unul dintre cele mai importante centre de comerţ cu sclavi din lume. Sclavii, aduşi din tot estul Africii, erau folosiţi în Zanzibar pe plantaţiile de mirodenii (cuişoare), dar cei mai mulţi erau îmbarcaţi pe vapoare care mergeau în Lumea Nouă, în coloniile europene din America. Sclavia a fost abolită oficial la începutul secolului 19, când Zanzibarul intrase deja sub protectorat britanic. Englezii au găsit în acest sultanat, condus de o dinastie din Oman, o populaţie formată din africani- muncitori pe plantaţii, arabi- mari proprietari de terenuri şi asiatici, în special indieni- comercianţi şi afacerişti. Această structură a populaţiei a stat şi la baza nenorocirilor care s-au întâmplat în Zanzibar după câştigarea independenţei. În 1964, după alegerile care au dat câştig de cauză partidelor ce susţineau interesele arabilor şi pe ale indienilor, susţinătorii formaţiunii locale ASP, Afro-Shirazi Party, s-au revoltat, l-au alungat pe sultan şi au trecut la măcelărirea arabilor şi indienilor din arhipeleag (majoritatea europenilor plecaseră deja). Potrivit istoricilor locali ("A Guide to a History of Zanzibar", de Amir A. Mohammed), în timpul revoluţiei, peste 13.000 de oameni au fost ucişi şi alţi 21.000 au fost aruncaţi în închisoare, fără nici un fel de judecată, pe motive rasiale sau politice. Ţara a intrat într-o criză uriaşă, în ciuda ajutorului venit din partea unor state socialiste, iar, câţiva ani mai târziu, politicienii locali au realizat că nu au nici o şansă pe cont propriu şi au cerut intrarea într-o uniune politică cu Tanzania.
"Mercury House"
În timpul măcelului din 1964, Freddie Mercury avea deja 17 ani. Părinţii săi, Bomi şi Jer Bulsara erau de origine parsi (iraniană), practicau zoroastrismul şi veneau dintr-o regiune a Indiei Britanice. Tatăl fusese angajat ca funcţionar al autorităţilor coloniale britanice din Zanzibar. Deşi s-a născut în Stone Town, Freddie Mercury şi-a petrecut o mare parte din copilărie în India, unde a urmat cursurile unei şcoli englezeşti din Panchgani. Când s-a întors în Zanzibar, viitorul lider al trupei Queen a găsit o ţară frământată de revolte, în care viaţa străinilor era pusă în pericol în fiecare zi. Acesta a fost şi motivul pentru care familia sa a decis să se mute definitiv în Marea Britanie.
Clădirea în care a locuit familia Bulsara este inclusă printre obiectivele turistice din Stone Town- e drept, mai la coada listei- şi se află pe o stradă cu multe magazine, într-o intersecţie, la numărul 139, foarte aproape de un hotel Double Tree by Hilton. Este o casă cu etaj, având o uşă din lemn masiv, sculptată tradiţional, deasupra căreia tronează un aer condiţionat de marcă japoneză…citeşte continuarea pe travelzoom.ro
