Jurnalistul Horațiu Pepine scrie, într-un comentariu pentru Deutsche Welle, că România și-a păstrat ambasada de la Damasc îm pofida riscurilor potențiale, reușind să fie de folos și partenerilor occidentali.
Este posibil ca, în intimitatea sa, în ceea ce are mai discret, politica de la București să fi primit cu oarecare satisfacție desfășurările politice recente. Diplomația românească mizase discret pe supraviețuirea lui Bashar al-Assad. Când alții și-au închis ambasada la Damasc, România a păstrat-o, în pofida riscurilor potențiale, reușind să fie de folos și partenerilor occidentali. Nu vorbim aici despre simpatie, ci de o intuiție și de o perspicacitate care cel puțin până acum a fost confirmată: Siria nu putea fi comparată cu celelalte țări care trecuseră prin valul de schimbări al ”primăverii arabe”.
Bashar al-Assad pare imposibil de reabilitat și totuși președintele Franței, Emmanuel Macron, a vorbit luni la conferința de presă de la Versailles, susținută împreună cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, despre dialogul cu ”reprezentanții lui Bashar al-Assad”. Tot el a vorbit despre ”o tranziție democratică”, dar mai ales – și acesta a fost punctul central al discuțiilor pe dosarul sirian, noul președinte al Franței a avertizat asupra riscurilor pe care le implică ”distrugerea unui stat”. Prin urmare, poate fără Assad, deși nu a spus-o, evitând orice trimitere directă la liderul sirian, dar prin acceptarea actualelor structuri de putere și construind pe temeiul acestora.
