Mai mult, a fost suficient de amabil încât să facă și câteva selfie-uri, cu care nesimțiții de americani au avut tupeul să se dea mari pe Facebook, spunând, ca de obicei, că ei au inventat și șmecheria asta, a conviețuirii pașnice cu lighioanele pădurii.
Ce au ignorat cu bună știință americanii, însă, este faptul că în Grădina Maicii Domnului, a.k.a România, în Bascov sau Cârţişoara, de exemplu, localităţi care delimitează Tranfăgărăşanul, urşii sunt folosiţi în gospodăriile sătenilor de ani de zile pentru muncă cu ziua, la menaj sau agricultură, existând suficiente mărturii conform cărora Moş Martinii au început să ia locul cailor sau boilor la atelaje.
De asemenea, tot mai mulţi turişti străini au început să frecventeze în ultimii ani versanţii Făgăraşului, pentru o atracţie nemaiîntâlnită în alte ţări: urşii care păstoresc turmele de mioare într-o perfectă înţelegere şi colaborare cu ciobanii şi câinii de stână.
Revenind la ursul care a făcut senzaţie pe facebookul americănesc, halind politicos cu marylanzii la masă, Asociaţia Pădurarilor din România a ţinut, printr-o scrisoare deschisă trimisă la redacţie, să spulbere mirarea publicului de calculator: animalul nu era deloc sălbatic ci era un actor titrat care a jucat în filme de mare succes cu uriaşe vedete internaţionale.
”Noi pe ursul ăla l-am crescut de mic, la baraj, la Vidraru, pe lângă tomberoanele de gunoi. De atunci promitea să fie un mare actor, să-l fi văzut cum se milogea de turişti să-i dea şi lui ceva de mâncare… Pe urmă, l-am trimis cu o bursă în Maryland şi acolo s-a integrat foarte bine, speria turiştii amatori de senzaţii tari. Aşa l-au descoperit în 2016 şi producătorii filmului The Revenant şi l-au angajat, dar nu pe salariul lui DiCaprio, deşi ar fi meritat, ci pe unul mult mai mic, că de, era urs imigrant. Chiar şi aşa, ursul nu s-a descurajat, ci a dat tot ce avea mai bun. Cred că acum îi pare şi rău că nu l-a sfârtecat mai tare pe DiCaprio, că merita, dă-l naibii, el s-a ales cu Oscarul şi ursul nostru cu nimic, numai pentru că provenea din România. De-atunci, după festivitatea aia, de ciudă a intrat în depresie şi a luat-o creanga pădurii, arzând-o ca boschetarul pe marginea drumului, mâncând te miri ce şi apelând la mila turiştilor”, ne-au declarat, cu năduf… (Citește întreg articolul în Academia Cațavencu)
