UNTRR cere Guvernului să ia măsuri privind o coordonare instituţională transfrontalieră, care să atenueze efectele acestei probleme. ”În ultima perioadă, UNTRR a primit tot mai multe sesizări din partea transportatorilor rutieri români cu privire la timpii de aşteptare la trecerea frontierelor dintre România şi ţările vecine, care depăşesc frecvent 12 ore, cozile de camioane depasind chiar 10 – 12 km. Zilele de sărbătoare nu pot justifica aceste întârzieri care au devenit frecvente şi în săptămânile fără restricţii de circulaţie”, se arată în comunicat.
În acest context, UNTRR cere Executivului măsuri urgente de coordonare instituţională atât naţională, cât şi transfrontalieră pentru reducerea timpilor de aşteptare în frontiere şi fluidizarea traficului. În plus, solicită Poliţiei de Frontieră Române să întreprindă măsuri operative de coordonare cu autorităţile din statele vecine pentru normalizarea traficului comercial şi reducerea timpilor de aşteptare, care generează costuri suplimentare pentru transportatori şi clienţii lor, inclusiv cei români.
”În anul 2017, peste 4 milioane de autocamioane au tranzitat România, dintre care 1,9 milioane pe sensul de intrare şi 2,1 milioane pe sensul de ieşire, potrivit datelor de la Poliţia de Frontieră, cele mai aglomerate puncte de trecere a frontierei fiind Giurgiu, Nădlac II şi Borş”, se arată în comunicat.
Totodată, studiile Uniunii Internaţionale a Transporturilor Rutiere (IRU) au arătat că infrastructura la nivelul punctelor de trecere a frontierei este necesară, dar nu suficientă pentru dezvoltarea economică şi 39,7% din totalul timpului destinat transporturilor reprezintă întârzierea la trecerea frontierelor, potrivit UNTRR.
”În lipsa unui personal suficient şi bine instruit, dacă se pierde mult timp la trecerea frontierelor, dacă procedurile nu sunt armonizate şi dacă toate acestea pot duce şi la plăţi neoficiale – atunci transporturile sunt întârziate şi economia este penalizată”, se arată în comunicat.
În acest context, UNTRR semnalează că transportatorii rutieri din România suportă un handicap grav competiţional în raport cu transportatorii din ţările vecine europene, în principal din cauza infrastructurii rutiere precare a cărei îmbunătăţire înseamnă timp şi bugete importante.
