Armata israeliană ”atacă în acest moment”, adică luni dimineaţa, Forţa Quds a Gardienilor Revoluţiei iraniene în Siria, a anunţat ea într-un comunicat, fără să facă alte precizări cu privire la numărul tirurilor.
Ea a avertizat totodată forţele siriene cu privire la ”orice tentativă de a ataca teritoriul sau forţele Israelului”, referindu-se la racheta pe care susţine că a interceptat-o duminică, trasă, afirmă ea, din nordul Platoului Golan, un teritoriu sirian. Presa israeliană evocaă o rachetă de tip sol-sol.
Observatorul Sirian al Drepturilor Omului (SOHR) a anunţat atacuri cu rachete israeliene în sectorul aeroportului de la Damasc şi în împrejurimile capitalei. Aceste bombardamente au atins depozite de armament aparent iraniene aparţinând Hezbollah, o miliţie şiită libaneză susţinută de Teheran, potrivit acestui ONG.
Luni dimineaţa, la Damasc, agenţia siriană oficială de presă Sana a anunţat că apărarea antiaeriană siriană a ripostat în noaptea de duminică spre luni unir noi tiruri ”inamice” vizând Siria, în urma unor atacuri aeriene israeliene efectuate duminică în sudul ţării. ”Apărarea noastră antiaeriană a ripostat unor obiective inamice şi a vizat mai multe dintre ele”, scrie Sana, fără să facă alte precizări.
Agenţia de presă oficială a regimului preşedintelui Bashar al-Assad a mai anunţat survolarea de către aviaţia israeliană ”a teritoriului libanez şi tiruri din Galileea şi Lacul Tiberiada”, precizând că apărarea antiaeriană a reuşit să intercepteze ”zeci de obiective inamice”.
Israelul a ameninţat să împiedice Iranul, principalul său inamic, să se consolideze militar în Siria.
”SUBMINAREA ÎNRĂDĂCINĂRII IRANULUI”
În ultumele luni, armata israeliană a efectuat, în Siria, sute de atacuri aeriene vizând obiective militare iraniene şi armament despre care afirmă că urma să fie livrat Hezbollah. Însă rar confirmă Israelul în mod public că a efectuat atacuri în Siria.
”Avem o politică bine stabilită, să subminăm înrădăcinarea Iranului în Siria şi să provocăm pagube oricui încearcă să ne facă rău”, a declarat duminică pentru presă premierul Benjamin Netanyahu, în cursul unei vizite în Ciad.
Cu o săptămână mai înainte, Netanyahu a recunoscut că aviaţia israeliană a efectuat, cu două zile mai înainte un raid contra unor ”depozite de armament” iraniene în incinta Aeroportului Internaţional de la Damasac, o rară confirmare din partea unui oficial israelian.
Unii analişti consideră că premierul şi alţi oficiali israelieni se exprimă mai deschis cu privirela teatrul sirian cu scopul de a-i spori credibilitatea lui Netanyahu în domeniul securităţii odată cu apropierea alegerilor legislative, la 9 aprilie.
Însă, făcând acest lucru, Israelul riscă să se angajeze într-o escaladare militară cu Siri aşi cu Iranul şi totodată să irite Rusia, susţinătoarea regimului de la Damasc.
ROL RUS
Duminică, armata rusă a anunţat că ”patru avioane de tip F-16 aparţinând forţelor armate israeliene au tras rachete asupra teritoriului sirian”. În acest comunicat, Moscova anunţa distrugerea a ”şapte rachete israeliene” de către apărarea antiaeriană siriană.
Cooperarea între Israel şi Rusia s-a complicat după un incident, în septembrie, când apărarea antiaeriană siriană a doborât, printr-o eroare, un avion rus, în timpul unui atac aerian israelian. Cei 15 militari ruşi care se aflau la bordul avionului au fost ucişi.
Moscova a echipat atunci Damascul cu un sistem antiaerian de tip S-300, mai avansat, ceea ce a făcut operaţiunile israeliene mai dificile.
Israelul încearcă de atunci să menţină o coordonare cu Rusia, păstrându-şi totodată latitudinea de a aefectua bombardamente asupra teritoriului sirian.
Joi, oficiali militari din ambele ţări au încheiat o serie de negocieri menite să îmbunătăţească coordonarea între ele în teatrul de luptă sirian, devastat de conflicte.
Declanşat în 2011 de reprimarea în sânge de către regimul lui al-Assad a unor manifestaţii în favoarea democraţiei, războiul sirian a devenit tot mai complex în timp, prin implicarea unor puteri regionale şi străine şi unor grupări jihadiste pe un teritoriu fragmentat.
Conflictul s-a soldat cu peste 360.000 de morţi, milioane de deplasaţi şi refugiaţi şi a dat peste cap echilibrul geopolitic regional.
