Dacă răspunsul său este tradus în reacţia SUA în formula de atac, de retaliere faţă de aceste rachete lansate la adresa bazelor americane, în momentul respectiv suntem pe o curbă de escaladare”, a declarat pentru Agerpres Iulian Chifu.
El a apreciat că “aceeaşi curbă de escaladare intervine şi dacă Gardienii Revoluţiei mai trag o salvă sau mai au alte operaţiuni la adresa intereselor americane din regiune, respectiv a bazelor militare, a facilităţilor diplomatice din regiunea Orientului Mijlociu”.
În opinia lui Iulian Chifu, acesta este un moment în care Iranul a reacţionat mai degrabă “către piaţa sa internă, către propriul său public, în mai mică măsură pe plan internaţional”.
“Nivelul de acţiune este mult inferior capabilităţilor sale şi acest tip de reacţie nu face altceva decât să răspundă presiunii interne, emoţiei şi nivelului foarte crescut de intensitate al schimbului verbal care a avut loc în ultima vreme”, consideră el.
Totodată, Chifu este de părere că motivaţia atacului cu rachete “este cel puţin deconcertantă”.
“Ministrul de Externe a invocat articolul 51 din Carta ONU, respectiv dreptul de autoapărare, asumând faptul că atacul la adresa generalului Soleimani a fost un atac la adresa teritoriului şi statului iranian. Pe această logică, lucrurile s-ar duce foarte sus – orice bază de lansare a rachetelor balistice din Iran devine ţintă legitimă pentru Statele Unite, ca şi lanţul de comandă care a dus la lansarea ordinului şi executarea lui, începând cu liderul suprem, liderul armatei, şeful Gardienilor Revoluţiei şi aşa mai departe. Este o logică strâmbă aici şi lucrurile acestea nu sunt corect în a fi aduse în spaţiul public, pentru că ele au efecte secundare”, a precizat analistul.
De asemenea, Chifu aminteşte de declaraţia noului şef al Gardienilor Revoluţiei, care a invocat faptul că “suntem doar la primul atac şi urmează retalierea mai departe”.
“Acest lucru este de prost augur pentru o variantă a dezescaladării şi a calmării lucrurilor în regiune”, adaugă Chifu, care spune că, “în ciuda celor trei-patru zile de doliu în Iran, problemele economice ale iranienilor, protestele masive nu au de ce să înceteze”.
“Acolo nu s-au rezolvat problemele, iar populaţia îşi pune tot mai mult întrebarea asupra modului în care regimul ayatollah-ilor gestionează relaţia cu Statele Unite, în aşa fel încât să evite sau să ridice aceste sancţiuni”, punctează el.
Chifu vorbeşte şi despre influenţa Iranului în regiune.
“În ceea ce priveşte interesul strategic din Irak, faptul că Iranul pierde controlul asupra Guvernului care e demisionar, de la sfârşitul lui noiembrie, după proteste masive, care au durat până recent, creează o dificultate în a proiecta forţa în modul în care o face în Siria lui Al-Assad, sau către Hezbollah sau Hamas, Jihadul Islamic – pe care le finanţează Iranul în Fâşia Gaza. Sunt probleme majore dacă se pierde Irakul, iar această miză ar putea mai degrabă să îndrepte lucrurile spre o evaluare a faptului că Iranul vrea ceva mai mult, vrea să-şi pună propriul guvern în Irak şi presiunile vor continua, poate chiar şi militare”, a arătat analistul.
Referitor la reacţiile ţărilor europene şi NATO pe tema conflictului, Iulian Chifu apreciază că acestea sunt “corecte, echilibrate” în îndemnul la calm.
Totodată, el aminteşte de reuniunea Consiliului Afaceri Externe de vineri. “Cu această ocazie vom avea lucrurile foarte clar stabilite în privinţa poziţiei Uniunii Europene”, consideră Chifu.
Comandamentul militar irakian a anunţat miercuri că 22 de rachete iraniene au căzut asupra a două baze militare de pe teritoriul Irakului “fără a face victime printre forţele irakiene”, după o ripostă a Iranului împotriva intereselor SUA, care l-au ucis vineri pe generalul iranian Qassem Soleimani, potrivit AFP.
