În ”Hoția la români,” carte apărută încă din 2006, am tălmăcit acest sport național, din punct de vedere al rapoartelor, dar și etimologic.
Nu sunt de acord în același timp cu modul de a analiza hoția din punctul de vedere al DNA sau al unei părți a societății căreia micul furt, ciupeala cum se zice, eludarea fiscalității, i se pare nimic față de marele furt național pus la cale de politicieni.
Sunt politicienii români mai hoți decât cei de la Bruxelles. În anii ’90, categoric da. Dar sprijiniți de forțele oculte ale Securității. S-au distrus fabrici, s-a vândut industria la fier vechi, ușor ușor am ajuns doar o piață de desfacere pentru produsele din țările capitaliste. Sigur că nimic nu se putea face fără baronii locali. N-au existat legi, nimănui nu i-a fost frică de nimic. O plotipendadă a luat locul vechii nomenclaturi de partid și de stat.
Dar ce s-a întâmplat la preaderare? Ni s-a impus o companie austriacă pentru resurse. Mai mult, concernul Bechtel pentru Autostrada Transilvania.
Cele două mari companii au plecat cu profituri uriașe. Peste un miliard de dolari au costat 52 de km de autostradă. Scandalul Microsoft nu se putea face fără cozile de topor din executiv. Fără complicitatea cerberilor bugetului de stat. La gaze nu s-a reactualizat prețul de referință aproape zece ani? De ce? Guvernele succesive s-au temut de mare stăpân.
Odată eliberați de sub jugul sovieticilor, serviciile secrete românești, în cârdășie cu o serie de lideri politici, minus Victor Ciorbea, s-au îmbogățit. Dar ne-au asigurat calea spre Occident. Au dat Cesarului ce e al Cesarului, dar au uitat de Dumnezeu. Nu le-a fost frică nici de judecata dreaptă a Atotputernicului. Dar a venit și vremea socotelilor.
România a preluat modelul Mani Pulite, fenomen care a distrus clasa politică italiană prin anii 90, cu prevederi de lege formulate de români. De Monica Macovei care în anii 90 ancheta protestatari pentru că nu credea că se prăbușește comunismul.
Acum e de partea clor care fac jocurile internaționale. E globalistă.
Aproape zece ani de luptă anticorpuție, în varianta Kovesi, ne-a dus la un record de contestații ale sentințelor la CEDO. Am ajuns în top. S-a scuturat clasa politică. Au ieșit din joc mulți nevinovați. Dar ce mai contează. Războiul trebuia dus până la capăt. Un război modern, fără arme și soldați. Cu anticorupția la atac. Similitudinea cu America Latină e pur și simplu întâmplătoare. Și aici și acolo au ajuns la putere Junte convenabile, lachei ai marelui stăpân.
Revenind la zilele de azi, întreb care din actualii membrii ai guvernului Dăncilă au furat? Câți dintre noii veniți în politică s-au dedat șa șmecherii? Răspunsul nu e de după gard. Cei cu reazăm la serviciile secrte, cele care s-au predat primele Marelui Stăpân, n-au pățit nimic. Doar cei care s-au învârtoșat să reziste. Acum sunt fie în pușcării, fie pe plajele ecuatoriale.
N-aș fi scris acest editorial despre anticorupție, în noua variantă, dacă n-aș fi citit ce a scris fostul ministru britanic, Lord Doug Henderson, care a vorbit despre lupta anticorupţie din România într-un articol pentru EuReporter.co, unul dintre cele mai populare site-uri de ştiri în rândul oficialilor de la Bruxelles. Fostul Oficialul de la Londra a spus că nu există niciun dubiu legat de necesitatea combaterii corupţiei în România, dar a ridicat multe semne de întrebare legate de metodele folosite de autorităţile de la Bucureşti.
„Am fost suficienţi de atenţi la faptul că România era nevoită să respecte drepturile omului şi statul de drept în cadrul luptei anticorupţie? Sunt din ce în ce mai multe temeri legate de faptul că le-am cerut să rezolve o problemă fără să le aratăm că lumea ţine cont şi de cum este rezolvată problema. Le-am oferit suficientă susţinere strategică astfel încât metodele folosite de România să adere la normele europene legate respectarea drepturilor omului? Le-am cerut un sistem juridic echitabil şi transparent? Sau doar le-am cerut să obţină rezultate”, a spus el.
Doug Henderson a mai amintit că România este ţara din UE cu cele mai multe procese la CEDO de încălcare a drepturilor omului. Multe dintre acestea sunt legate de condiţiile de detenţie, dar fostul ministru a atras atenţia asupra faptului că multe probleme încep de dinaimte de închisoare.
„În ultimele luni au ieşit la iveală protocoale semnate între SRI, ICCJ, Procurorul-General, CSM şi asociaţia avocaţilor. Acestea au subminat serios încrederea în sistemul de justiţiei din România, au ridicat semne de întrebare legate de respectarea drepturilor omului şi prevederilor constituţionale. Aceste protocoale au dezvăluit şi un alarmant conflict de interese. De exemplu, protocolul dintre SRI şi CSM înseamnă că a existat o relaţie secretă care ar putea determina CSM şi pe judecători să fie de partea serviciilor de informaţii şi a partenerilor acestora din DNA. Aceste temeri sunt accentuate de faptul că în asemenea cazuri, procentul de condamnări a fost de 90%.”
Autorul trage şi un semnal de alarmă asupra unei situaţii potenţial foarte grave şi vine şi cu o soluţie care ar putea spăla imaginea României.
El propune nici mai mult nici mai puțin amnistia. Pentru a crea un nou buton de reset social.
Sigur că nimeni nu poate fi condamnat pe veci. Există, am mai spus-o, instituția iertării. De aia sunt unii văduviți de libertate pentru a se îndrepa. Ei s-au îndreptat. Dar rumoarea persistă. Lumea strigă după ei ”penalii”, ”penalii.” Ceva nu e în regulă.
Societatea românească e profund divizată. Culmea e că hoții mici, cei care nu plătesc nicio taxă, împreună cu marile corporații cărora nimeni nu le-a făcut nimic pentru externalizarea profiturilor, de prea multe ori, prin mijloace oneroase, sunt gata să stârnească jihadul față de o lume tăcută care nu agrează scandalul.
De ce nu se mai anchetează dosarul EADS, Microsoft, Bechtel? Pentru că cineva din occident a vrut să se stingă lumina. Tot din occident ne vine acum îndemnul: faceți aministia!
