Mai mult, sugerează Năstase, ”behăitul permanent” să treacă în plan secund, întrucât asta nu ajută la absolut nimic.
“Am constatat din lecturarea motivarii completului ICCJ in dosarul lui Constantin Nită, publicată in Lumea justitiei, că fragmente intregi din hotărârile „mele” de la ICCJ au fost reluate aici, fără ghilimele (teoria probelor indirecte, rolul denuntului, conditia de „maximă confidentialitate”, circumstantele agravante determinate de nerecunoasterea acuzatiilor aduse de procurori, „gradul ridicat de educatie”).
Se poate vorbi, in astfel de cazuri, de plagiat sau de copy paste?
Pe de altă parte, urmărind, de mai multe luni, cu multă curiozitate, starea de „erectie politică” a liderilor de partide impotriva dnei Kovesi, mă intreb dacă, după mai mult de zece ani de când avertizez asupra abuzurilor din justitie si a riscului ca ceea ce mi s-a intâmplat mie să se repete, nu ar fi cazul ca parlamentarii să inteleaga că ei AU instrumentul de a indigui prin legi inteligente si echilibrate astfel de abuzuri . Inclusiv prin modificarea codului de procedură penală. „Behaitul” permanent (să mă ierte Petre Daea) nu ajută la nimic.”, scrie Adrian Năstase.
