Într-un interviu acordat “România liberă”, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, susține că nu poate fi acuzat că nu recunoaște Holocaustul, pentru că a coordonat o lucrare în care nu se trata acest subiect.
“Fiind președintele Academiei, mă aflu în vizorul multor critici, așa cum se întâmplă în orice societate democratică. Încerc, firește, să-mi fac mea culpa sau să resping criticile, după caz. Un exemplu recent, este acuza că aș „minimaliza” Holocaustul, pentru că în urmă cu trei ani (nici nu eram încă președintele Academiei) am coordonat, împreună cu un coleg, o sinteză de istorie generală a românilor, în cadrul căreia această tragedie, unică în lume, a poporului evreu nu s-ar fi bucurat de atenția meritată. Aici este clară intenția de atac la persoană, fiindcă eu nu m-am ocupat niciodată de cercetări în acest domeniu, nu am scris studii despre Holocaust și fiindcă autorul acelui capitol din carte – o specialistă recunoscută a Universității „Babeș-Bolyai” – a justificat opțiunea sa în dialog direct cu acuzatorul, atunci, la vremea respectivă. Mai mult, autoarea s-a angajat ca să revadă lucrurile și, eventual, să le reechilibreze, într-o nouă ediție, în noi lucrări ale sale. Faptul părea, prin urmare, lămurit, inclusiv acceptarea ideii că fiecare autor (și nu coordonatorul) răspunde de acuratețea științifică a textului redactat. Ce bune intenții vor fi dus acum, după atâta vreme, la readucerea pe tapet a „cazului”, cu numele președintelui Academiei în prim plan, îmi este greu să spun. Recunosc că sunt așteptări foarte mari în societate din partea Academiei (și, implicit, a președintelui ei) și că acestea nu sunt întotdeauna satisfăcute. Natura are grijă, însă, să primenească lucrurile mereu: în scurt timp, vor veni după noi alții mai buni și vor face mai mult. Așa este datul firii!”, explică Ioan Aurel Pop.
[…] Președintele Academiei Române, despre scandalul privind Holocaustul […]