Mirarea sau furia au produs incendii de indignare, mai ales în lumea celor care sunt încremeniţi în proiectul anticomunist.
Poate că nimeni n-a scris mai bine, zilele acestea, decât Bogdan Tiberiu Iacob despre agentul electoral perfect: eternul şi fascinantul comunism. Publicistul face o analiză profundă a contextului politic de după revoluţie, când în lipsă de altceva, unii reeşapează teama de comunism, justă dintr-un anumit punct de vedere, dar injustă în cazul partidelor social democrate de azi.
Unanimitatea ţărăniştilor din conducere sperie doar pe cei care nu se pot desprinde de angoasele trecutului, de monştrii închipuiţi şi de prejudecăţile care le guvernează viaţa.
A pune stigmatul comunist pe Viorica Dăncilă e mai mult decât o insultă. O impoliteţe. Sigur că femeia a suportat mult mai multe acuze. A demonstat că ştie să stea drept în calea furtunii dreptei.
În actul de guvernare a aplicat principiile morale ale institutului Caux Round Table din Elveţia. Cei care l-au citit pe eminentul prodecande la Harvard, Stephen Young, care a grupat toate principiile morale ale umanităţii într-o lucrare de referinţă.
„Capitalismul moral – o reconciliere a interesului moral cu binele public,” ştiu la ce mă refer.
Citește mai departe pe Academia Cațavencu.
