Recent, o echipă de cercetători de la Universitatea din Utah a dezvoltat o metodă prin care aceste imprimante pot printa celule umane, din care se va obține apoi țesut pentru tendoane și ligamente, noua tehnologie fiind de mare ajutor în special sportivilor și persoanelor care au suferit o accidentare gravă.
În acest fel, cercetătorii vor putea obține rapid ligamentul necesar, care va fi apoi implantat în zona afectată, în locul celui care a fost distrus. Marele avantaj constă în precizia și rapiditatea procedurii medicale, dar și în faptul că pacientul nu mai trebuie să sufere alte operații, pentru prelevarea de țesut din alte părți ale corpului, pentru transplant. Noua metodă, care a luat naștere după doi ani de cercetări, presupune prelevarea de celule stem de la pacient, din grăsimea corporală.
Aceste celule vor fi apoi printate pe un strat de hidrogel cu ajutorul unei imprimante 3D, pentru a forma un tendon sau un ligament. Ulterior, țesutul astfel obținut se va dezvolta în laborator, unde va crește și apoi va putea fi transplantat pacientului. Potrivit ehealthromania.com, procesul este extrem de complex, pentru că țesutul conjunctiv din care iau naștere ligamentele și tendoanele este format din mai multe tipuri diferite de celule. Spre exemplu, celulele care formează ligamente sau tendoane trebuie să se poată transforma și în celule osoase, astfel încât țesutul să se poată fixa pe oase.
Metoda recent testată permite un control permanent, foarte strict, al dezvoltării celulelor, precizează profesorul Robby Bowles, unul dintre inventatorii noii tehnologii. Bowles a modificat capul unei imprimante Carterra, astfel încât aparatul să poată printa celule umane într-un mod controlat. În cadrul unui experiment, echipa lui a printat celule modificate genetic astfel încât să aibă o culoare fosforescentă, pentru a putea fi văzute mai bine.
Tehnica de printare 3D inventată de Bowles și testată cu succes poate fi folosită inclusiv pentru a obține discuri spinale, structuri anatomice extrem de complicate și greu de reprodus. O metodă similară acesteia ar putea fi folosită, teoretic, și pentru a printa organe umane, o idee pe care oamenii de știință o au în vedere de ani de zile.
